Despre Noi
Scurt Istoric
- Actualizat la 20 decembrie 2021
A. LOCALITATEA
PREZENTAREA LOCALITATII DE RESEDINTA A SCOLII
Situare geografica
Comuna Aninoasa este situata in nordul orasului Targoviste, resedinta a judetului Dambovita si straveche capitala domneasca si voievodala a Tarii Romanesti, intre raul Ialomita si afluentul acestuia, paraul Slanic.
Sate componente
Comuna este alcatuita din satele: Aninoasa-centrul politico-administrativ al comunei, Viforata, pe teritoriul caruia se afla la poalele Manastirii Dealu, catunul Valea Sasului si Sateni, cel de-al treilea sat. In imprejurimile Aninoasei se afla comunele Sotanga, Doicesti, Glodeni si Razvad.
Toponimul
Potrivit lucrarilor cercetatorilor, numele comunei este strans legat de padurile tinere de anini care se intindeau pana la poalele dealurilor, acestea fiind defrisate pentru desfasurarea activitatilor agricole. Numele de “Viforata” isi are originea in viforul aspru ce bate pe valea paraului Viforata iar satul Sateni a fost numit astfel de orasenii din Targoviste spre a se deosebi de taranii stabiliti in aceste locuri.
Evolutia numerica a populatiei
Primele documente oficiale privind evolutia populatiei au aparut la sfarsitul sec. al-XVIII-lea si inceputul sec. al-XIX-lea, in anul 1810 la Aninoasa fiind 51 de asezari locuite de 176 de persoane, la Viforata, 36 de case locuite de 139 de oameni iar la Sateni , 20 de asezari locuite de 120 de persoane.
In august 1864, din documente reiese ca in Aninoasa erau 82 de gospodarii de clacasi, in Viforata 53 iar in Sateni 16, numarul de locuitori din acea perioada nefiind consemnat, fiind amintiti doar 69 de fosti robi care sunt declarati stapani pe locurile cu casele pe care le-au avut pe mosii. In Dictionarul geografic al judetului Dambovita din 1890 se arata ca in 1887 la Aninoasa erau 700 de romani, la Viforata 1500 de locuitori, pentru Sateni, pe atunci catun al comunei Doicesti necunoscandu-se numarul de locuitori. Almanahul Dambovitei arata ca in 1912 , Aninoasa avea 1192 de locuitori , Viforata 2214 locuitori iar comuna Doicesti din care facea parte si satul Sateni avea o populatie de 2238 de locuitori. In anul 1966, in comuna de astazi erau 933 de gospodarii inscrise fortat in C.A.P. Aninoasa dintre care 170 de gospodarii agricole individuale si 597 de salariati. In urma recensamantului populatiei din 1992, ultimul de pana acum , comuna avea 6126 de locuitori dintre care 2410 in satul Aninoasa, 1984 in Viforata, 1510 in Sateni si 222 in catunul Valea Sasului.
- ATESTARE DOCUMENTARA
Aninoasa este atestata documentar la 23 aprilie 1453, printr-un hrisov dat la Targoviste, in cea de-a doua domnie (1448-1456), de catre Vladislav – Voievod (Vladislav al Doilea), prin care : Manastirea din Padurea Mare a Bolintinului primea ca danie o vie de la Aninoasa damboviteana.
Pe Valea Viforatei, la 12 septembrie 1479 este atestat inceputul satului Viforata. La aceasta data, Basarab cel Tanar (1477-1481) intarea Manastirii Bolintin via de la Viforata. In acele vremuri aceasta danie mai cunoaste denumiri de Vihoresti si Viforati. La 1530 domnitorul Vlad Inecatul (1530-1532) incepe constructia Manastirii Viforata, sora mai mica a Manastirii Dealu, aflata in apropiere, domnitorul inzestrand aceasta ctitorie cu satul pe mosia caruia s-a ridicat. In 1810, satul de astazi era consemnat in documente ca satul Manastirea Viforata.
Sateni, sat in nordul cetatii de scaun este atestat documentar la 4 iulie 1572, printr-un hrisov dat la Targoviste de catre Alexandru al Doilea (1568-1577). Pana la aceasta data asezarea avea denumirea de Satul Nou, fiind locuit de boierii, urmasi ai Alisandrei, sora lui Vlad Tepes.
B. ȘCOALA
ISTORICUL ȘI EVOLUȚIA ȘCOLII
De o scoala organizata temeinic pentru toti copiii satului se vorbeste abia dupa 1864, in timpul lui Alexandru Ioan Cuza si inceputul domniei regelui Carol I ( 1866-1914 ). Potrivit informatiilor primite de la batranii satului, scoala aninosana nu avea o locatie proprie, aceasta schimbandu-se de 2-3 ori pe an pe la casele gospodarilor mai instariti unde se putea gasi cate o odaie goala pentru desfasurarea cursurilor. Mai tarziu localul scolii se muta in localul primariei, acesta fiind zidit in 1889 din caramida in paianta, acoperit cu sindrila, constructie evoluata la acea vreme. Din cauza lipsei de local propriu si a deficitului de mobilier, nu s-a putut pastra nici un fel de arhiva din perioada de pana la 1889.
Din primul proces verbal de inspectie, intocmit de C. Condurateanu la 20 octombrie 1893, reiese ca in 1889, la scoala erau inscrisi 45 de copii, localul era numai o camera su b acelasi acoperis cu primaria iar ca mobilier existau 5 banci, o catedra, o tabla, o mascioara si un scaun, toate in stare buna. Scolarii erau organizati pe clase: clasa I-13, clasa aIIa-17, clasa aIIIa-6, clasa aIVa-3, clasa aVa-2, toti invatand intr-o clasa cu suprafata de 29 metrii patrati si volumul de 85 metrii cubi. Apa se pastra in conditii improprii, intr-o donita veche de brad, elevii band cu o tinichea ruginita. In timpul iernii, scolarii sufereau de frig din cauza lipsei de lemne, deseori acestia avand probleme de sanatate. Invatator in acea perioada era cu titlu provizoriu Dimitrie Mateescu.
In anul 1889, frecventa fiind mare si localul de scoala devenind neincapator, C. Condurateanu, pune problema ridicarii unui local de scoala. In acel an, potrivit recensamantului, 152 de copii aveau varsta scolara insa in catalog figurau doar 74, ceilalti nefrecventand scoala din cauza localului naincapator.
Autoritatile locale in frunte cu harnicul preot Gheorghe Manolescu, bunicul lui Constantin Manolescu, marele scriitor si etnograf, dau tot concursul lor pentru construirea unui nou local de scoala pe mosia lui Nicolae Casacescu. Acest local era mare si incapator, avand 2 sali de clasa, lungi de 11m largi de 6m si inalte de 4 m, cu cancelarie si mobilier suficient.
In toamna anului 1909, scoala trece in noul sau local, dupa o munca de 29 de ani, batranul dascal Dimitrie Mateescu are satisfactia morala de a-si vedea straduinta incununata de succes. La noua scoala erau 2 postruri, cursurile scolii fiind tinute de Dimitrie Mateescu si de noul dascal Ion I. Popescu. Pana la 01 noiembrie 1909, noul dascal fiind suplinit de d-ra Maria Milea, acesta fiind detasat ca subrevizor scolar. La 01 noiembrie 1910, batranul invatator D. Mateescu se retrage la gospodaria sa din Sateni. Chipul lui Ion I. Popescu, este prezentat pe Monumentul Eroilor din Aninoasa, deoarece in 1916, acesta cazuse pe campul de lupta in bataliile purtate in Ardeal, numele sau fiind dat pana in 1949 si strazii principale a comunei.
La 01 noiembrie 1910 se infiinteaza si la Sateni o scoala, postul de invatator fiind ocupat de D. Matescu. In 1912, la Viforata erau invatatori Ion Oltei si Ion Costachescu iar la 7 martie 1917, la scoala din Aninoasa figurau ca inscrisi 126 de elevi dintre care: 50 la clasa I, 58 la clasa aIIa si 18 la clasa aIIIa.
La 01 septembrie 1940, conducerea scolii din Aninoasa este preluata de Dumitru Sanda, care in 1948, cand incepe prigoana intelectualitatii romanesti, datorita opozitiei impotriva regimului comunist, este arestat si inchis la Penitenciarul Pitesti pana in anul 1958 cand armatele ocupante bolsevice parasesc teritoriul romanesc.
Organizarea invatamantului de 8 ani, aduce in 1948 scolii din Aninoasa, toti elevii din claseleV-VIII de la scolile din Viforata, Sateni si Doicesti precum si pe cei din clasele aIIa si aIIIa din scolile secundare din Targoviste care domiciliau in satele mai sus amintite. In anul 1950, scoala din Doicesti, marindu-si localul, isi retrage elevii, la scoala din Aninoasa continuand sa invete pana in jurul anului 1960 numerosi elevi de gimnaziu din Viforata si Sateni. In anul 1962, la Sateni se construieste un nou local de scoala, cel de astazi cu 4 sali de clasa, constituindu-se si aici ciclul gimnazial, scoala din Aninoasa functioneaza incepand din anul scolar 1961-1962 doar cu elevii satului.
In anul scolar 1965-1966 a fost data in folosinta noua cladire a scolii din Aninoasa, de atunci si pana in prezent scoala si elevii ei contribuind la aplicarea si dezvoltarea invatamantului romanesc.
De-a lungul anilor, la Scoala Aninoasa si-au desfasurat activitatea numeroase cadre didactice, cateva dintre ele chiar perioade indelungate de timp, dintre care:
PROFESORI :
1963-1990 – SPRINTARU FLOAREA – limba romana
1980-2010 – PARVAN DORINA – matematica
1974-2009 – IOSIF EMANUELA – fizica-chimie
1948-1980 – AGAPIE VALERIA – istorie-geografie
1958-1997 – SEINESCU ECATERINA – educatie-fizica
INVATATORI:
1956-1995 – VAMA MARIA
1954-1992 – TANASE GHEORGITA
1958-1990 – LAZAR VASILICA
1964-1990 – TRANDAFIR GEORGETA
1952-1985 – PAUNESCU GEORGETA, toate aceste cadre fiind din satul Aninoasa.
De la infiintare si pana in prezent scoala a fost condusa de:
DIRECTORI:
1889 – 1910 – DIMITRIE MATEESCU – fiu de preot din sat. Sateni, com. Aninoasa
1910 – 1916 – ION POPESCU – fiu de preot din com. Aninoasa
1919 – 1922 – CONSTANTIN NICA
1922 – 1940 – ION STANA
1940 – 1947 – SANDA DUMITRU
1947 – 1952 – GHEORGHE DRAGUSANU –
1952 – 1967 – CONSTANTIN PAUNESCU
1967 – 1971 – VASILE SOARE
1971 – 1976 – GHEORGHE DRAGUSANU
1976 – 1980 – FLOAREA SPRINTARU
1980 – 1989 – STEFAN NISIPASIU
1989 – 1990 – FLOAREA SPRINTARU
1990 – 1998 – DORINA PARVAN
1998 – 1999 – ION PETROIU
1999 – 2011 – 2014 – CEZAR DOROBANTU
2014 – 2019 – MORARU CORINA
2020 – PREZENT – GRIGORE BEATRICE
Noutăți
PARTENERI
